Cererea biochimică de oxigen (BOD)este unul dintre indicatorii importanți pentru măsurarea capacității materiei organice din apă de a fi degradată biochimic de către microorganisme și este, de asemenea, un indicator cheie pentru evaluarea capacității de auto-purificare a apei și a condițiilor de mediu. Odată cu accelerarea industrializării și creșterea populației, poluarea mediului apei a devenit din ce în ce mai gravă, iar dezvoltarea detectării BOD s-a îmbunătățit treptat.
Originea detectării BOD poate fi urmărită încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când oamenii au început să acorde atenție problemelor legate de calitatea apei. BOD este folosit pentru a evalua cantitatea de deșeuri organice din apă, adică pentru a măsura calitatea acestora prin măsurarea capacității microorganismelor din apă de a degrada materia organică. Metoda inițială de determinare a BOD a fost relativ simplă, folosind metoda de incubare prin fascicul, adică probele de apă și microorganismele au fost inoculate într-un recipient specific pentru cultivare, apoi s-a măsurat diferența de oxigen dizolvat în soluție înainte și după inoculare, iar Valoarea BOD a fost calculată pe baza acestui fapt.
Cu toate acestea, metoda de incubare a fasciculului este consumatoare de timp și complicată de operat, așa că există multe limitări. La începutul secolului al XX-lea, oamenii au început să caute o metodă de determinare a BOD mai convenabilă și mai precisă. În 1939, chimistul american Edmonds a propus o nouă metodă de determinare a BOD, care constă în utilizarea substanțelor de azot anorganic ca inhibitori pentru a bloca completarea oxigenului dizolvat pentru a reduce timpul de determinare. Această metodă a fost utilizată pe scară largă și a devenit una dintre principalele metode de determinare a BOD.
Odată cu progresul științei și tehnologiei moderne și cu dezvoltarea instrumentației, metoda de determinare a BOD a fost, de asemenea, îmbunătățită și perfecționată. În anii 1950, a apărut un instrument automat BOD. Instrumentul folosește un electrod de oxigen dizolvat și un sistem de control al temperaturii pentru a obține o determinare continuă fără interferențe a probelor de apă, îmbunătățind acuratețea și stabilitatea determinării. În anii 1960, odată cu dezvoltarea tehnologiei informatice, a apărut un sistem automat de achiziție și analiză a datelor în rețea, care a îmbunătățit mult eficiența și fiabilitatea determinării BOD.
În secolul 21, tehnologia de detectare a BOD a făcut progrese suplimentare. Au fost introduse noi instrumente și metode analitice pentru a face determinarea BOD mai rapidă și mai precisă. De exemplu, noile instrumente, cum ar fi analizoarele microbiene și spectrometrele de fluorescență, pot realiza monitorizarea și analiza online a activității microbiene și a conținutului de materie organică din probele de apă. În plus, metodele de detectare a BOD bazate pe biosenzori și tehnologia imunotestelor au fost, de asemenea, utilizate pe scară largă. Biosenzorii pot folosi materiale biologice și enzime microbiene pentru a detecta în mod specific materia organică și au caracteristicile de sensibilitate și stabilitate ridicate. Tehnologia de imunotestare poate determina rapid și precis conținutul de materie organică specifică din probele de apă prin împerecherea anticorpilor specifici.
În ultimele câteva decenii, metodele de detectare a BOD au trecut printr-un proces de dezvoltare de la cultura fasciculului la metoda de inhibare a azotului anorganic și apoi la echipamente automate și instrumente noi. Odată cu progresul științei și tehnologiei și aprofundarea cercetării, tehnologia de detectare a BOD este încă îmbunătățită și inovată. În viitor, se poate prevedea că, odată cu îmbunătățirea conștientizării mediului și creșterea cerințelor de reglementare, tehnologia de detectare a BOD va continua să se dezvolte și să devină un mijloc mai eficient și mai precis de monitorizare a calității apei.
Ora postării: 07-jun-2024
